lifestyle,  love your body

Cum am slăbit 15 kg în 6 luni

Am fost o slăbănoagă toată copilăria.

Mama m-a înscris la cursuri de dans modern încă de la 5 ani de teamă să nu mă îngraș și să nu moștenesc vreo genă din partea celor care sunt ușori ponderali în familia noastră. Îmi amintesc că eram cea mai mică, cu ochi mari albaștri și slabă moartă. În pauzele dintre antrenamente, profesoara de dans ne grupa pe categorii: cele care erau ușor plinuțe aveau de făcut exerciții cardio și de modelare corporală, la saltea, iar restul, slăbăturile, la streching. Am urât partea asta cu mobilitatea și, chiar dacă am fost printre cele mai bune dansatoare din ansamblu, mobilitatea mea a fost nulă, motiv pentru care fugeam în tabăra ”plinuțelor” și mă chinuiam alături de ele.

După ani, roata s-a întors.

Adolescența m-a înzestrat cu feminitate și forme rubensiene, moștenite evident tot din neam, însă stilul de viață alert, cei 14 ani de dans, balet, gimnastică, 4 antrenamente pe săptămână, spectacole, turnee, n-au dat voie organismului să pună kilograme în plus.

Momentul în care ai mei au hotărât că școala e pe primul loc, am rărit-o cu viața artistică și, evident, și cu cea sportivă. Am învățat. Am terminat liceul printre primii, am luat 9,45 la BAC, am intrat la Universitate pe locurile de la buget, am intrat în primii 5 la Master și am avut chiar și bursă de merit. Sport însă, nu prea am mai făcut. Norocul meu e că pe vremea aia se mergea și pe jos. După ce am terminat facultatea, începuse moda cu abonamentele la sălile de fitness de fiță. Mi-am făcut și eu și, am început să merg inclusiv la clasele de aerobic dar mi se părea plictisitor și inutil să te duci la sală.

Pe la 26-27 de ani am început să conștientizez că îmi e din ce în ce mai greu să mă mențin în formă și pe lângă orele de sport, am renunțat să mai mănânc dulciuri și să beau sucuri colorate și acidulate… cel puțin perioade scurte, în care mă subțiam după care reveneam la obiceiurile proaste.

Clipa fatidică a venit în vara anului 2013, când, m-am gândit eu, influențată fiind de prietenele mele măritate și evident de mama, să mă așez la casa mea și să mă logodesc. Stabilitatea asta la mine a fost egală cu o durere în cot față de ceea ce vedeam în oglindă, față de ceea ce mâncam, sau mai bine zis, de ceea ce nu mâncam, având în vedere că ajunsesem să mănânc orice, oricât, să gătesc, să fac prăjituri… Da, chiar îmi descoperisem un talent de Master Chef, motiv pentru care am și un șort acasă, în bucătărie, pe undeva.

Cum am realizat că am depășit măsura?!

Am observat că nu mă mai încăpea nimic și, ceea ce a fost un șoc cu adevărat, a fost faptul că nu aveam absolut nici o poză din vara aia cu mine în costum de baie! Nu am practic poze de nici un fel din perioada aia, oare de ce?! 🙂

Ce am făcut?

Am înlăturat pericolul din casă și m-am despărțit, m-am mutat din nou singură, am avut grijă ca frigiderul să fie mereu gol și m-am chinuit, însă motivația a fost puternică: îmi voiam corpul și cheful de viață înapoi.

Nu a fost o perioadă lungă aceasta de huzur, lene și mâncare din belșug, însă, am reușit să ajung la minunata greutate de 66,4 kg… la 1,66… era puțin cam mult. Eram mișto, ușor rotunjoară, cu niște forme kardashiene, probabil că m-a ajutat și gena să nu devin oribilă, dar, am hotărât repede că nu asta e ce-mi doresc.

Cum am început schimbarea?

STRICT! Fără zahăr, fără prăjeli, fără sucuri, fără alcool, fără paste, pâine, mâncăruri gătite… practic, nu mâncam mai nimic. Am reînceput sala, cu exerciții ușoare, cardio… treptat am ajuns la o oră pe bandă zilnic, combinat cu exerciții pentru grupe de mușchi.

Asta se întâmpla pe 3 ianuarie 2014. În iulie, avem 52 kg! A fost o schimbare drastică dar magică.

Ce m-a motivat?

Oglinda, tristețea din ochii mei și lipsa chefului de a face orice. Mi-a fost dor de mine și de atunci am stabilit că nimic nu e mai important pe lumea asta decât propria persoana. Cea mai lungă relație pe care o ai în viață, e relația cu tine! Dacă nu investești în ea, restul sunt de prisos.

După marea slăbire au urmat multe etape de conștientizare, echilibru în dietă, stil de viață sănătos, dar, o să povestim, avem timp!

Până atunci,

Learn to love your body!

 

 

4 Comments

  • Ana

    “probabil că m-a ajutat și gena să nu devin oribilă” – adica cum? Ca eu am 1.65 si 115 kg deci ar trebui sa ma simt oribila? Mi se pare aiurea rau exprimarea ta. Afla ca nu sunt nici oribila si sunt si o prezenta placuta. Degeaba esti tu slaba daca cataloghezi oamenii asa.

    • I am Arina

      Draga mea,
      Nu te-am făcut oribilă, tu ai făcut legătura asta. Posibil să fii o persoană amabilă și plăcută dar permite-mi să te anunț că o vizită la medic te-ar cataloga drept suprapoderală, ceea ce este fix opusul unui corp sănătos. Concluziile ți le tragi tu singurică!
      Te pup și iți doresc o viață sănătoasă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *